Să înțeleagă că o mamă nu poate fi judecată după prețul unui cadou.
Câteva zile mai târziu, avionul a dus-o înapoi acasă.
Ferma o aștepta la fel cum o lăsase.
En esta búsqueda, Elena așezat păturica roz într-un sertar din bucătărie.
Nu a aruncat-o.
Nu a dăruit-o altcuiva.
A păstrat-o.
Pentru că încă spera.
Spera că într-o zi Andrei va apărea la poarta fermei.
Nu cu pretenții.
Nu cuze rostite din obligație.
Ci cu smerenie.
Iar atunci, sertarul se va deschide.
Păturica va ajunge la nepoțica ei.
Și poate că, odată cu ea, se va vindeca și relația dintre o mamă și fiul pe care nu a încetat niciodată să-l iubească.
