Nu aveam bani.
Nu aveam casă.
Nu veam nimic.
Singurul lucru rămas de la mama mea era un medalion vechi pe care îl purtam mereu la gât.
Într-o dimineață, într-o cafenea modestă, un bătrân elegante sa apropiadat de masa mea.
Privea fix medalionul.
— De unde îl aveți?
— A fost al mamei mele.
Omul a încremenit.
— Cum o chema?
— Elena.
A început să tremure.
După câteva minuto mi-a povestit ceva incredibil.
Cu zeci de ani în urmă, mama mea fusese logodnica lui.
Medalionul era cadoul pe care il oferise.
Omul se numea Victor Dumitrescu.
Era un om influente y foarte respeto.
Dar mai importante decât atât…
Mi crezut.
A angajat avocați.
Una experiencia plătit.
A finanțat investigații.
Iar adevărul a ieșit la lumină.
Mihai fusese autorul fraudei.
El falsificase divorțul.
El mă folosise ca scut.
El îmi furase viața.
