Avea nouă ani și o energie care lumina orice încăpere.
I-am oferit un sertar doar al ei în căsuța mea de lângă lac.
Un loc unde să-și lase lucrurile și unde să știe că este mereu binevenită.
A fost cea mai fericită veste pentru ea.
Astăzi încă locuiesc în aceeași căsuță.
Privesc lacul în fiecare dimineață.
Îmi beau ceaiul pe verandă.
Și nu regret nicio decizie.
Pentru că am învățat ceva important.
O casă nu este o promisiune făcută copiilor doar pentru că există.
Iar o mamă nu este o moștenire care respiră.
Uneori, cel mai curajos lucru pe care îl poate face un om este să închidă o ușă înainte ca altcineva să i-o închidă lui.
