A șters cu mâna apa de pe cutia de carton.
A scos din portofel o bancnotă de 100 de lei.
— „Mamaie, dă-mi mie toate lalelele astea. Sunt cele mai frumoase pe care le-am văzut primăvara asta. Ține restul banilor… și du-te să-ți iei ceva cald și medicamentele.”
Bătrâna nu a mai rezistat.
A izbucnit în plâns.
I-a prins mâna și i-a sărutat-o, cu o recunoștință care nu avea nevoie de cuvinte.
A plecat încet spre casă.
Cu pași mici.
Dar cu inima mai ușoară.
Adevărata sărăcie nu înseamnă să stai în ploaie și să vinzi flori ca să supraviețuiești cu demnitate.
Adevărata sărăcie este să ai totul — bani, mașini, haine — și să nu ai nimic în suflet.
