Tonul lui nu admitea discuții.
În aceeași seară, după ce Elena a fost internată într-un spital județean, Dragoș și Mariana au rămas singuri pe o bancă din curte.
Matei dormea cu capul pe genunchii mamei sale.
Aerul era rece.
— Începe, a spus Dragoș.
Mariana a închis ochii.
— Nu am pierdut copilul.
Dragoș a simțit că nu mai poate respira.
— Ce?
— Eram însărcinată când ai plecat în Spania. La câteva luni după aceea, fratele tău a venit la mine.
— Radu?
Ea a dat din cap.
— Mi-a spus că ai refăcut deja viața ta acolo. Mi-a arătat fotografii și mesaje.
— Ce fotografii?
— False.
Dragoș a rămas împietrit.
— Mi-a spus că nu vrei copilul. Că i-ai cerut să mă convingă să dispar din viața ta.
— Nu este adevărat.
— Știu asta acum.
Lacrimile îi curgeau pe obraji.
