— Daniel este soțul meu.
În încăpere s-a lăsat o liniște apăsătoare.
Andreea a privit documentul de mai multe ori.
Apoi fotografiile.
Apoi pe Valeria.
— Nu. Nu este posibil.
— Și eu mi-am spus același lucru în prima zi când am văzut fotografia lui pe biroul tău.
Andreea s-a ridicat brusc.
— M-a mințit.
— Pe amândouă.
— Mi-a spus că este singur.
— Mie mi-a spus că lucrează până târziu.
Ochii Andreei s-au umplut de lacrimi.
— Dumnezeule…
Valeria a deschis apoi documentele firmei.
— Nu acesta este cel mai grav lucru.
I-a explicat despre bani.
Despre transferuri.
Despre clauzele ascunse.
Despre riscurile juridice.
Cu fiecare pagină, Andreea devenea tot mai palidă.
— Vrei să spui că dacă apare o anchetă…
— Tu vei fi prima persoană trasă la răspundere.
Andreea s-a prăbușit pe scaun.
— M-a folosit.
— Da.
— Și pe tine.
— Da.
Au rămas tăcute câteva minute.
În cele din urmă, Andreea și-a șters lacrimile.
— Ce faci acum?
Valeria a inspirat adânc.
— Divorț.
— Și eu.
