Certificat de naștere.
Acte notariale.
Articole vechi din ziare.
Documente legate de Grupul Ardelean.
Pe măsură ce citeam, adevărul începea să iasă la lumină.
Mama nu fusese o femeie săracă devenită bogată.
Mama se născuse într-una dintre cele mai influente familii din România.
Dar fugise de acolo cu zeci de ani în urmă.
În acel moment telefonul a început să sune.
Era Robert.
Nu am răspuns.
După câteva secunde a intrat un mesaj vocal.
L-am ascultat.
În fundal se auzea vocea Patriciei.
— A găsit deja cutia?
Am înghețat.
Apoi Robert a spus:
— Dacă a găsit-o, trebuie să ajungem înainte să citească tot.
Mi-am dat seama imediat.
Știa.
Știa de ani de zile.
În dosar am găsit și o scrisoare adresată mie.
„Pentru Elena. Doar Elena.”
Am început să citesc.
Mama îmi explica totul.
Îmi povestea cum descoperise lucruri grave despre familia sa.
Cum fusese amenințată.
Cum alesese să dispară și să își schimbe identitatea.
Cum devenise Tereza Popescu pentru a putea trăi în liniște.
Banii din cont nu reprezentau o moștenire.
Erau prețul tăcerii ei.
Ani la rând primise bani pentru a nu vorbi.
Dar nu îi cheltuise.
Îi păstrase pentru mine.
În aceeași scrisoare am aflat și cel mai dureros adevăr.
Robert știa totul de șapte ani.
Și încercase să obțină bani de la ea.
Când l-a refuzat, a început să o urască.
În seara aceea a venit furios la casă.
A bătut în ușă și a cerut să intre.
De data aceasta l-am lăsat.
Am pus pe masă documentele.
Mesajul vocal.
