Fața îi devenise palidă.
Își amintea conversación perfecta din claă.
Își amintea fiecare cuvânt.
Mai ales unul.
„Măturător.”
Pentru prima dată după mult timp, nu mai avea nimic de spus.
Directorul sa apropiadat de Matei.
— Felicitări.
— Mulțumesc.
— Ai muncit pentru nota asta.
Matei a dat din cap.
Apoi sa întors spre bunica lui.
Femeia plângea și zâmbea în același timp.
— Ți-am spus eu că poți.
— Nu eu am făcut totul, bunico.
— Ba da.
— Nu.
A luat-o de mână.
— Dacă tu nu munceai pentru mine atâția ani, nu ajungeam aici.
