Presa a speculat.
Dar lui nu-i mai păsa.
În fiecare dimineață își ducea băieții la școală.
Învăța să fie tată.
Învăța să recupereze ce se putea recupera.
Într-o seară, stând pe o bancă în parc, Clara l-a privit.
— Chiar ai renunțat la tot?
Sebastian a zâmbit.
Luca și Nicolas alergau prin iarbă în fața lor.
— Nu.
Ea l-a privit surprinsă.
— Cum adică?
— Am renunțat la o afacere.
Și-a îndreptat privirea spre cei doi băieți.
— Dar am recuperat ceva mult mai valoros.
Pentru prima dată după mulți ani, Clara a zâmbit și ea.
Iar Sebastian a înțeles că adevărata avere nu fusese niciodată imperiul pe care îl construise.
Ci familia pe care aproape o pierduse fără să știe.
