A urmat un divorț dificil.
Dar, pentru prima dată după mulți ani, a simțit că poate respira.
Instanța a decis ca Mara să locuiască alături de mamă.
Fetița a crescut într-un mediu liniștit.
Fără țipete.
Fără comparații.
Fără oameni care să-i spună că valorează mai puțin doar pentru că este fată.
Într-o seară de primăvară, după ce se mutaseră în noua lor casă, Mara se juca în grădină.
Alerga prin iarbă și râdea.
Raluca o privea de pe terasă.
Atunci fetița s-a apropiat și a întrebat-o cu inocență:
— Mami… doamna aceea rea mai vine pe la noi?
Raluca a luat-o în brațe.
I-a sărutat fruntea.
Și a răspuns încet:
— Nu, iubita mea. Nimeni nu te va mai face să plângi vreodată în casa noastră.
Mara a zâmbit.
Și s-a întors la joacă.
Iar în acel moment, Raluca a știut că luase decizia corectă.
