Radu a ieșit mai târziu. S-a oprit lângă noi.
— Nu s-a terminat, a spus.
— Știu, i-am răspuns.
Și chiar știam.
Dar nu mai eram aceeași.
În seara aceea, Matei stătea la masă, făcându-și temele, de parcă totul era normal.
M-am apropiat de el.
— Ești bine?
— Da.
M-am așezat în fața lui.
— Ce ai făcut azi… nu a fost deloc ușor.
A ridicat din umeri.
— Doar am spus adevărul.
Am zâmbit.
— Da… ai spus adevărul.
S-a uitat la mine și a spus:
