Vecinul bogat i-a oprit apa bătrânului care își uda roșiile. A doua zi dimineață, întreg cartierul vorbea despre ce pățise

În zilele următoare, și-a cerut scuze.

Mai întâi lui nea Toma.

Apoi vecinilor.

Iar când roșiile s-au copt, bătrânul i-a dus primul coș chiar lui.

— Poftim.

— După tot ce am făcut?

— Da.

Adrian a rămas fără cuvinte.

Pentru că uneori, cea mai bună lecție nu este răzbunarea.

Ci bunătatea pe care nu o meriți.