Doar liniște.
Și viață.
Andrei și-a simțit ochii umezindu-se.
— Cum ai făcut asta?
Ioana a privit spre fete.
— Nu aveau nevoie de o bonă.
— Atunci de ce aveau nevoie?
— De cineva care să le permită să sufere fără să fie judecate.
Andrei a rămas fără cuvinte.
Peste câteva luni, vila nu mai era aceeași.
Nici fetele.
Dar nici el.
Într-o după-amiază, Eva a alergat spre Ioana și a îmbrățișat-o.
— Te iubim.
Ioana a închis ochii.
În acel moment a înțeles că nu salvase doar șase copii.
Salvase o familie întreagă.
Iar familia aceea îi schimbase și ei viața.
