Am privit sala.
Zeci de colegi.
Profesori.
Părinți.
Oameni care râseseră cu doar câteva secunde înainte.
Advertisements
Mi-am dres glasul.
— Acum râdeți de femeia care m-a adus aici.
În sală s-a făcut liniște.
— Femeia aceasta s-a trezit ani la rând înainte să răsară soarele. A spălat săli de clasă, coridoare și scări pentru ca eu să pot avea mâncare pe masă.
Privirea bunicii era fixată în podea.
— Când nu aveam bani pentru excursii, ea renunța la lucruri de care avea nevoie. Când eram bolnav, stătea nopți întregi lângă mine. Când toți ceilalți lipseau, ea era acolo.
Am făcut o pauză.
— Dacă astăzi sunt absolvent, este datorită ei.
Nu datorită unui om bogat.
Nu datorită unei familii influente.
Ci datorită unei femei care a muncit cinstit.
