A doua zi dimineață, Violeta s-a ridicat din pat cu ochii umflați de plâns și cu senzația că îmbătrânise zece ani într-o singură noapte. În bucătărie era frig, iar apartamentul părea mai gol ca niciodată. Până și liniștea avea alt sunet acum.
Copiii încă dormeau când ea a deschis frigiderul aproape gol și a început să facă socoteli în minte. Rate. Facturi. Mâncare. Haine pentru școală. Toate apăsau peste ea ca un zid.
Dar nu și-a permis să cadă.
Nu avea timp pentru asta.
În următoarele luni, viața ei s-a transformat într-o luptă continuă. Muncea unde găsea. Dimineața făcea curățenie într-o clinică privată, după-amiaza ajuta la o cofetărie, iar uneori, seara, călca haine pentru vecini ca să mai câștige câteva sute de lei.
Dormea puțin și prost.
Se trezea înainte de răsărit și adormea târziu, după ce termina de spălat uniforme, de pregătit ghiozdane și de verificat teme.
De multe ori plângea în baie cu apa pornită, ca să nu o audă copiii.
