Ea, în schimb, rămăsese cu ceea ce conta cu adevărat: dragostea copiilor ei, respectul lor și puterea pe care nici măcar nu știa că o are atunci când viața a pus-o la pământ.
Astăzi, după zece ani, nu mai privește în urmă cu durere.
Privește cu recunoștință.
Pentru că dacă Mihai nu ar fi plecat atunci, poate că ea nu ar fi aflat niciodată cât valorează cu adevărat.
Nu ar fi descoperit cât de puternică poate deveni o femeie obligată să se ridice singură.
Și nici cât de profund poate fi iubită de propriii ei copii.
Uneori, viața îți ia omul pe care credeai că te sprijini…
doar ca să îți arate că puterea a fost în tine tot timpul.
