Chelnerița care a tras un copil din ploaie… fără să știe cine o privește din întuneric

Beneficii.

Asigurare.

O viață nouă.

Dar ea i-a împins plicul înapoi.

— Nu sunt proiect de caritate.

— Tocmai de aceea sunt aici.

— Atunci de ce eu?

A tăcut o clipă.

Apoi a spus:

— Pentru că l-ai văzut pe fiul meu. Nu scaunul. Nu problema. Pe el.

Replica a lovit-o mai tare decât voia.

S-a gândit la întrebarea copilului:

„Crezi că m-a uitat?”

Și la acest bărbat care, în felul lui rigid, recunoștea că eșuase.

— Nu spun da acum.

— Nici nu cer.

— Cât timp am?

— Patruzeci și opt de ore.

Aproape a zâmbit.

— Programezi totul?

— Da.

— Sună obositor.

— Este.

Pentru prima dată, colțul gurii lui s-a mișcat.

A plecat.

Iar ea a rămas cu plicul în mână.

N-a dormit aproape deloc.