Dimineața voia să refuze.
La prânz se răzgândea.
Seara înțelesese că motivele ei erau, de fapt, frică.
A doua zi a sunat.
— Sunt Raluca.
Pauză.
Apoi vocea lui:
— Te-ai decis?
— Accept interviul.
— Nu e interviu.
— Cum adică?
— E postul tău.
Ea a închis ochii.
— Exact genul ăsta de replică mă face nervoasă.
Pentru prima dată, a râs.
Un râs adevărat.
— Luni dimineață. Ora opt.
Linia s-a închis.
Raluca a rămas cu receptorul în mână și a început să râdă și ea.
Pentru că uneori nu intri elegant într-o viață nouă.
Uneori te împiedici în ea.
Iar o supă oferită unui copil înghețat ajunge să schimbe trei destine.
