Alexandru Stroe a răspuns după câteva secunde.
— Elena? S-a întâmplat ceva?
Ea a închis ochii o clipă, ascultând ploaia care lovea acoperișul stației.
— Da. Și cred că a venit momentul să îmi plătești datoria aceea despre care spuneai că n-o vei uita niciodată.
Bărbatul a tăcut.
Advertisements
Cu zece ani în urmă, Elena îl salvase dintr-un incendiu izbucnit într-o clădire de birouri pe care firma ei o curăța după renovare. Alexandru îi spusese atunci că, dacă va avea vreodată nevoie de ceva, îl putea suna oricând.
Ea nu ceruse nimic.
Până în noaptea aceea.
— Ce vrei să fac? a întrebat el în cele din urmă.
Elena și-a privit brațul bandajat.
— Vreau să îi iei lui Vlad tot ce n-a meritat niciodată.
