Știam.
Respectul de sine.
Spațiul interior.
Pacea.
Și poate cel mai important, adevărul.
În ziua aceea nu am pierdut o prietenă falsă.
Am scos-o la lumină.
Iar privind-o pe soția mea, obosită, frumoasă și puternică, am știut că femeia pe care Teodora încercase să o umilească nu pierduse nimic din frumusețe.
Doar își ținea în brațe forma ei cea mai pură.
Fiica noastră.
Iar noi, în loc să pierdem ceva în ziua aceea…
am făcut loc pentru ce conta cu adevărat.
