La câteva săptămâni după finalizarea divorțului, Valentina a primit vestea pe care o așteptase ani întregi.
Fusese promovată director de cont.
În seara aceea s-a dus singură la casa din Cotroceni.
A deschis poarta veche și a intrat în curte.
Buganvilele erau înflorite.
S-a așezat pe banca unde stătea odinioară mama ei și a rămas acolo până la apus.
Pentru prima dată după mult timp, nu se mai simțea abandonată.
Casa nu era doar o proprietate.
Era dovada muncii unei femei care o iubise suficient de mult încât să o protejeze și după moarte.
Valentina a privit cerul care se întuneca și a zâmbit.
Pierderea unei căsnicii o duruse.
Dar pierderea încrederii o eliberase.
Iar uneori, și-a dat seama ea, sfârșitul unei povești nu înseamnă că ai rămas fără nimic.
Înseamnă că ai păstrat exact ceea ce conta cu adevărat.
