— De cât timp?
— Câteva luni.
— Și m-ai privit în fiecare zi fără să-mi spui nimic.
— Aveam datorii.
— Atunci trebuia să-mi spui adevărul.
— Mi-a fost rușine.
— Dar nu ți-a fost rușine să mă minți?
Ochii lui s-au umplut de lacrimi.
— Am crezut că găsim o soluție.
— O soluție care începea cu semnătura mea și se termina cu pierderea casei.
Nu a mai avut ce spune.
Valentina s-a ridicat.
A mers în dormitor și a adus un dosar.
— Astăzi am vorbit cu o avocată.
Radu a închis ochii.
— Valentina…
— Nu. Acum mă asculți tu.
I-a pus dosarul în față.
— Mâine plec pentru câteva zile la Lucia. După aceea voi începe procedura de divorț.
El a rămas împietrit.
— Chiar faci asta?
— Nu din cauza casei.
— Atunci de ce?
Valentina a simțit un nod în gât.
— Pentru că mi-am dat seama că mama avea dreptate. Dragostea adevărată nu îți cere să renunți la ceea ce îți oferă siguranță. Și nici nu îți întinde capcane.
Pentru prima dată în acea seară, Radu a început să plângă.
Dar era prea târziu.
În următoarele luni, divorțul s-a desfășurat mai repede decât se așteptase.
Înregistrarea convorbirii, mesajele și documentele au clarificat totul.
Casa a rămas a ei.
La fel și economiile lăsate de Elena.
Mai important însă, și-a păstrat respectul de sine.
