A alergat și a îmbrățișat-o.
Ana a simțit cum i se umezesesc ochii.
Mai târziu, înainte să plece, un medic a ieșit din clădire.
— Sunteți polițista?
— Da.
— Vreau doar să știți ceva.
Ana a ridicat privirea.
— Dacă întârziau încă cinci minute, pierdeam fereastra pentru procedura programată astăzi.
Ana a rămas fără cuvinte.
Medicul a zâmbit.
— Ați ajuns exact la timp.
În acea seară, când și-a terminat tura, Ana a trecut din nou pe lângă spital.
A privit luminile clădirii și s-a gândit la toate întâmplările care păreau simple coincidențe.
Poate că nu erau.
Poate că viața găsea mereu o cale să echilibreze lucrurile.
Cu doisprezece ani în urmă, un străin intrase într-un infern de foc pentru a salva o adolescentă.
Acum, adolescenta devenită polițist îi salvase fiica.
Datoria fusese plătită.
Dar mai important decât atât, o fetiță primise încă o șansă.
Iar uneori, exact asta înseamnă adevărata dreptate.
