Șapca ținută în mână.
Maria s-a ridicat atât de repede încât scaunul s-a răsturnat.
— Dumnezeule…
A ieșit în fugă din cămin.
L-a căutat pe uliță.
La magazin.
În apropierea bisericii.
În cele din urmă l-a zărit pe o bancă.
Stătea singur și privea în gol.
Când a văzut-o apropiindu-se, s-a ridicat cu greu.
— Îmi cer scuze dacă am deranjat…
Dar Maria a izbucnit în lacrimi.
— Dumneavoastră sunteți Sandu?
Bătrânul a încuviințat ușor.
— Da…
— Dumneavoastră i-ați salvat viața lui Gheorghe?
Sandu a zâmbit modest.
— A fost demult…
Maria și-a dus mâinile la față.
— Iar eu v-am refuzat la pomana lui…
— Nu aveați de unde să știți, a spus el blând.
— Ba trebuia să știu.
Femeia i-a prins mâna între palmele ei.
— Dacă Gheorghe ar fi fost aici, v-ar fi așezat primul la masă.
Sandu a încercat să refuze.
Dar Maria nu l-a lăsat.
L-a condus înapoi la cămin.
