În momentul în care au intrat, conversațiile s-au oprit.
Toți s-au întors spre ei.
Maria l-a dus până în capul mesei și l-a așezat chiar lângă fotografia lui Gheorghe.
Cu voce tremurată, a spus:
— Astăzi, locul acesta îi aparține omului datorită căruia soțul meu a mai trăit încă treizeci de ani.
Nimeni nu mai mânca.
Nimeni nu mai vorbea.
Toți priveau bătrânul modest care venise doar să aprindă o lumânare.
Sandu și-a ridicat ochii spre fotografie.
Pentru câteva clipe a rămas tăcut.
Apoi a șoptit cu un zâmbet trist:
— Măi Ghiță… iar mi-ai făcut loc la masă.
În sală s-au auzit suspine.
Iar pentru prima dată în acea zi, Maria a simțit că îi îndeplinește cu adevărat ultima dorință a soțului ei.
