Conducea o fundație medicală și voia să mă angajeze în divizia de sănătate publică. Îmi oferea protecție, un salariu uriaș și ajutor juridic complet.
Iar apoi a scos un alt dosar.
— Mai există ceva. Acum trei ani ai congelat șapte embrioni viabili. Din cauza unei greșeli în documentele falsificate de soacra ta, ei îți aparțin legal în totalitate.
Am simțit că mi se taie respirația.
— Embrionii mei… sunt încă acolo?
— În siguranță.
S-a aplecat spre mine.
— Acum spune-mi, Laura… vrei să plângi sau vrei să lupți?
Șase luni mai târziu, conduceam fundația lui.
Iar Vlad mă dăduse în judecată, convins că mă poate distruge.
În dimineața procesului, stătea în fața tribunalului cu Andreea și mama lui, zâmbind superior.
— Arăți obosită, Laura, mi-a spus. Sărăcia nu-ți priește.
Am zâmbit calm.
— Chiar crezi asta?
În sala de judecată, avocații lui au început spectacolul. M-au numit instabilă, răzbunătoare și disperată.
Apoi avocata mea a pornit ecranul mare din sală.
Raportul medical al lui Vlad a apărut uriaș.
INFERTILITATE IREVERSIBILĂ.
Toată sala a amuțit.
Mama lui a încremenit. Andreea s-a întors spre el albă la față.
Dar adevărata lovitură a venit când ușile tribunalului s-au deschis.
A intrat Generalul Victor Sterling.
Cel mai decorat om din serviciile speciale militare și proprietarul fundației.
Atunci am înțeles de ce toți tremurau în jurul lui.
Generalul a prezentat dovezi despre fraudele lui Vlad, banii furați și firmele fantomă.
Iar când judecătorul a anunțat că FBI-ul primise deja documentele, Vlad aproape s-a prăbușit.
A pierdut tot.
Compania. Casa. Banii. Imaginea.
Iar când am ieșit din tribunal, el a alergat disperat după mine.
— Laura! Putem repara asta!
M-am întors încet și mi-am desfăcut haina.
Abdomenul meu era vizibil rotunjit.
Ochii lui s-au mărit.
— Ești… însărcinată?
