— Cu gemeni.
A rămas fără glas.
— Sunt copiii pe care m-ai făcut ani întregi să cred că nu-i pot avea.
S-a uitat spre Generalul Sterling, îngrozit.
— Tu ai făcut asta?
Generalul a zâmbit abia vizibil.
— Nu, domnule Dobre. Tu singur ți-ai distrus viața. Eu doar i-am oferit ei șansa să se ridice.
Șase luni mai târziu, îmi țineam gemenii în brațe și priveam răsăritul din noua mea casă.
Fundația se dezvoltase în toată țara, iar în fiecare săptămână veneau la mine femei distruse exact cum fusesem și eu în noaptea aceea ploioasă.
Le spuneam mereu același lucru:
Păstrează toate dovezile.
Nu te grăbi să plângi.
Și lovește exact când adevărul doare cel mai tare.
Într-o seară, la televizor a apărut Vlad, încătușat, dus într-un tribunal federal.
Am privit ecranul câteva secunde.
Apoi l-am închis.
Nu mai aveam nevoie să aud nimic despre trecut.
Pentru prima dată după mulți ani, eram cu adevărat liberă.
