Am văzut-o pe cumnata lui strângând paharul de vin.
Am văzut-o pe maică-sa coborând bărbia mulțumită.
Și cumva…
am zâmbit.
Nu pentru că nu m-a durut.
Advertisements
Ci pentru că în dimineața aia fusesem la domnul Dumitrescu.
M-a poftit în birou, a răsfoit câteva dosare și apoi s-a uitat la mine peste ochelari.
„Tatăl dumneavoastră a fost un om precaut”, mi-a spus. „Totul vă aparține legal, dar înainte să vă transfer controlul complet, am vrut să verific anumite tranzacții.”
Apoi mi-a împins un teanc de hârtii pe birou.
Vinuri scumpe.
Rate la un SUV de lux.
Transferuri către mama lui Vlad.
Bijuterii.
Avans mare pentru petrecerea lui de patruzeci de ani.
Totul plătit din contul casei.
Din contul meu.
