Durerea.
În noaptea aceea, doamna Maria a dormit aproape șase ore pentru prima dată după multe săptămâni.
Durerea nu dispăruse complet.
Dar dimineața, medicul care a intrat în cameră a găsit-o liniștită, cu ochii mai limpezi și respirația calmă.
Alexandru stătea lângă pat și îi ținea mâna.
Iar când Ana a intrat să strângă cănile de ceai, el s-a ridicat imediat.
— Vreau să vă mulțumesc.
Femeia a zâmbit timid.
— Eu n-am făcut mare lucru, domnule.
Alexandru a clătinat încet din cap.
— Ba da. Ați văzut ce noi toți am ignorat.
Ana și-a lăsat privirea în jos.
— Uneori oamenii nu au nevoie doar de doctori. Au nevoie să nu mai fie singuri.
Alexandru s-a uitat spre mama lui, care dormea liniștit.
Și pentru prima dată după foarte mult timp, vila aceea uriașă nu i s-a mai părut rece și goală.
