Recepția mirosea a parfum ieftin amestecat cu detergent proaspăt. Pașii lui răsunau în marmură, fiecare ecou parcă îi bătea direct în piept.
„Sunt la etajul trei,” i-a șoptit Ana, apropiindu-se de el. „Camera 307.”
Gheorghe a dat din cap. Nu avea nevoie de mai mult.
Liftul urca încet, parcă prea încet pentru cât de repede îi goneau gândurile. Își amintea fiecare seară în care băuse liniștit din paharul oferit de ea. Fiecare dimineață în care se trezea mai slăbit, mai nesigur.
Ușile liftului s-au deschis cu un sunet scurt.
Advertisements
Holul era liniștit. Prea liniștit.
Au mers încet până la ușă. Ana s-a oprit.
