Se uita acum direct la ei. La chipul ei palid. La bărbatul care se dăduse doi pași în spate.
„De cât timp?” întrebă el simplu.
Ea a încercat să spună ceva. N-a reușit.
Bărbatul a ridicat tonul.
„Ascultă, nu e ce crezi—”
„Ba exact asta e,” l-a tăiat Gheorghe.
A scos telefonul din buzunar și a apăsat un buton.
Ușa s-a deschis din nou. Doi polițiști au intrat.
Ana îi privise deja de pe hol, chemase ajutorul cu câteva minute înainte, așa cum stabiliseră.
Soția lui a încremenit.
„Ai… ai chemat poliția?”
„Nu,” a spus Gheorghe. „Mi-am chemat dreptatea.”
Polițiștii au început să pună întrebări. Bărbatul a cedat primul. A spus tot.
Despre plan.
Despre bani.
