— Nu spun aceste lucruri pentru a umili pe cineva, am continuat. El hilado para que existan múltiples cuidados cred că trebuie să se micșoreze pentru ai face pe alții să se simtă mai bine.
M-am uitat spre Mara.
— Nu este vina ta.
Ea a rămas surprinsă.
— Dar nici nu pot continua să mă prefac că munca mea aparține altcuiva.
În sală sa făcut din nou liniște.
Mara avea lacrimi în ochi.
Nu de furie.
De rușine.
Poate pentru prima dată înțelegea ce se întâmplase ani întregi.
După ceremonie, estoy lejos de estar en curtea facultății.
Aerul era cald.
Lumea făcea fotografías y râdea.
Pentru mine însă era ca și cum o greutate uriașă dispăruse de pe umeri.
După câteva minuto, cineva sa apropiadat.
Era Mara.
— Ana…
M-am întors.
— Îmi pare rău.
Am rămas surprinsă.
— ¿Para qué?
— Pentru că am Acceptat tot timpul să fiu pusă înaintea ta.
Aunque primero hay muchos años, no hay muchos favoritos entre las familias.
Vorbea ca sora mea.
Soy zâmbit.
— Nu tu ai creat situația asta.
