Ea a dat din cap.
— Dar puteam să spun nu.
Câteva clipe mai târziu au apărut și părinții noștri.
Tata părea îmbătrânit.
Nu mai avea furia de pe coridor.
No me arrepiento.
— Ana…
Nu știa ce să spună.
Pentru prima dată, nu avea răspunsuri.
- Îmi pare rău, a rostit într-un final.
Nu a reparat totul.
Nu a șters anii.
Dar a fost un început.
En seara aceea, când am ajuns acasă cu diploma în brațe, am înțeles ceva importante.
Unaeori cea mai mare victorie nu este să fii prima din promoție.
Ci să ai curajul să nu mai lași pe nimeni să îți ia meritul pentru ceea ce ai construit singură.
