Andrei și-a șters discret ochii.
— Am aflat că astăzi ieșiți la pensie.
— Dar…
— Și n-am vrut să vă lăsăm să plecați așa.
Unul câte unul, foștii elevi au început să se apropie.
— Dumneavoastră m-ați convins să dau la Medicină.
— Pe mine m-ați ajutat când voiam să renunț la școală.
— Mi-ați cumpărat prima carte când nu aveam bani.
— Mi-ați spus că pot reuși chiar dacă toți ceilalți râdeau de mine.
Doamna Elena plângea.
Nu mai încerca să ascundă lacrimile.
Andrei i-a întins buchetul.
— Pentru fiecare lecție.
O fostă elevă i-a oferit altul.
— Pentru fiecare încurajare.
Apoi încă unul.
Și încă unul.
În câteva minute, brațele femeii erau pline de flori.
Pe trotuar se adunaseră trecători.
Profesorii ieșiseră și ei din școală.
Actualii elevi se opriseră mirați.
Priveau fără să înțeleagă.
Cum o profesoară atât de modestă era tratată ca o vedetă.
Ca o regină.
Andrei a făcut un pas în față.
— Știți de ce am venit toți?
Elena a clătinat din cap.
