— Pentru că astăzi nu se pensionează doar o profesoară.
Astăzi se pensionează omul care ne-a schimbat viața.
Liniștea care a urmat a fost copleșitoare.
Apoi foștii elevi au început să aplaude.
Unul după altul.
Tot mai tare.
Tot mai mulți.
Iar în mijlocul lor, doamna Elena plângea și zâmbea în același timp.
Pentru că în acel moment a înțeles ceva.
Poate că uneori recunoștința nu vine atunci când o aștepți.
Poate vine după ani.
Poate după decenii.
Dar atunci când ai lăsat o urmă adevărată în sufletele oamenilor, ei nu uită.
Iar în ziua în care credea că pleacă singură și uitată, zeci de foști elevi i-au demonstrat exact contrariul.
Nu fusese uitată niciodată.
