— Este o greșeală, a protestat ea. Nu știe ce face!
Dar exista deja un raport medical care confirma că Rareș era perfect capabil să ia singur orice decizie.
Nu mai avea nevoie de nimeni care să vorbească în numele lui.
Gabriela s-a întors spre mine.
— L-ai manipulat!
Pentru prima dată după mult timp, Rareș a ridicat vocea.
— Nu, mamă. Tu ai făcut asta.
În încăpere s-a făcut liniște.
Rareș a scos atunci câteva documente și le-a așezat pe masă.
Erau chitanțele pe care le găsise cu câteva zile înainte.
Avansurile plătite pentru operație.
Programările ratate.
Economiile pe care le strânsesem în tăcere.
Moștenirea rămasă de la tatăl meu.
Totul.
— Ea a muncit trei joburi timp de paisprezece luni pentru mine, a spus el. Și nici măcar nu mi-a cerut vreodată ceva în schimb.
Mi s-au umplut ochii de lacrimi.
Rareș știa.
Știa tot.
