— În timp ce ea încerca să mă ajute să mă ridic din nou în picioare, tu încercai să-mi cumperi viața înapoi.
Gabriela nu mai avea răspuns.
Pentru prima dată, părea mică.
Confuză.
Neputincioasă.
A încercat să spună că totul fusese făcut din dragoste.
Dar nici măcar ea nu părea să mai creadă asta.
În cele din urmă și-a luat poșeta și a plecat fără să privească înapoi.
Ușa s-a închis încet în urma ei.
Rareș s-a întors spre mine.
Avea ochii umezi.
— Trebuia să vadă adevărul, a spus încet. Și trebuia să-l vezi și tu.
M-am apropiat și m-am așezat lângă scaunul lui.
Pentru prima dată după multe luni, simțeam că respir.
Operația a avut loc câteva săptămâni mai târziu.
Recuperarea a fost lungă.
Grea.
