Pe foaie erau trase câteva linii simple. Nimic sofisticat. Nimic complicat.
Dar era… o cronologie.
Judecătorul s-a uitat la Matei.
— Vrei să explici?
Matei a făcut un pas înainte și a arătat spre prima linie.
— Aici au început problemele cu banii. Tata juca la pariuri… îi auzeam certându-se.
Mi s-a strâns stomacul.
Apoi a arătat mai departe.
— Aici, mama a rezolvat problema.
Nu am spus nimic. Nu era nevoie.
A continuat.
— Și aici… tata a plecat.
Radu s-a mișcat neliniștit în scaun.
Pentru prima dată, nu mai părea sigur pe el.
Matei a mai arătat o dată.
— După aia, tata a zis că mama e problema.
În sală s-a făcut liniște totală.
Când a terminat, m-am ridicat.
— Onorată instanță… tot ce spune fiul meu este adevărat. Datoria a fost plătită pe 3 martie. Radu a plecat în aceeași zi. Iar cererea de divorț a venit două zile mai târziu.
Atât.
Nu mai era nimic de adăugat.
Matei a privit foaia, apoi a spus:
— Dacă mama era problema… de ce s-a schimbat totul după ce l-a ajutat pe tata?
Întrebarea lui a căzut în sală ca o greutate.
Judecătorul s-a uitat direct la Radu.
