De desene lipite pe frigider.
Într-o zi, Ana s-a întâlnit întâmplător cu fostul ei soț, Sergiu.
El a rămas surprins când a văzut cei doi băieți.
— Sunt copiii tăi?
Ana a zâmbit.
— Da.
— Ești fericită?
Ana i-a privit pe Rareș și Andrei.
Unul îi ținea mâna stângă.
Celălalt pe cea dreaptă.
— Mai mult decât am crezut vreodată că pot fi.
Mai târziu, Sergiu i-a mărturisit că aflase adevărul.
Că el era cel care nu putea avea copii.
Că mama lui îl mințise.
Că își distrusese singur căsnicia.
Dar era prea târziu.
Ana nu mai trăia în trecut.
Viitorul mergea lângă ea.
Ținând-o de ambele mâini.
