Am rămas la fermă.
La început pentru că nu aveam unde merge.
Apoi pentru că voiam răspunsuri.
Bunicul m-a pus la treabă.
M-a învățat să lucrez cu stupii și să am răbdare.
Advertisements
Spunea mereu că albinele simt neliniștea oamenilor.
Și avea dreptate.
Pe măsură ce lucram printre stupi, ceva din mine începea să se liniștească.
Într-o zi, fratele meu Mihai a venit la fermă.
A stat mult timp fără să spună nimic.
Apoi și-a cerut scuze pentru scena de Crăciun.
L-am pus să mă ajute la muncă în loc să vorbească.
Încet-încet au început să iasă la iveală lucruri care nu se legau.
Nunta luxoasă a Cristinei.
Mașina nouă a tatălui meu.
Renovările.
Cheltuieli peste cheltuieli.
Toate apăruseră exact în anii în care eu trimiteam bani.
Într-o seară, bunicul a scos un dosar vechi.
