Timp de un an am plătit 12.500 de lei în fiecare lună pentru centrul de îngrijire al mamei mele vitrege

— Douăsprezece mii cinci sute de lei în fiecare lună. Aproape tot ce aveam.

Ea și-a plecat capul.

— Știu.

— Pentru ce?

Ochii i s-au umplut de lacrimi.

— Pentru tine.

Am simțit un val de furie.

— Nu mai spune asta. Nu are niciun sens.

— Ba are.

A deschis geanta și a scos un dosar gros.

Mi l-a întins.

Înăuntru erau extrase bancare, contracte și documente notariale.

Le-am răsfoit fără să înțeleg.

Apoi am văzut numele meu.

Pagină după pagină.

Conturi de economii.

Investiții.

Depozite.

Toate pe numele meu.

— Ce este asta?

— Banii tăi.

— Nu sunt banii mei. Eu ți i-am dat.

Ea a zâmbit trist.

— Exact.

Mi-a luat câteva secunde să înțeleg.

— Ai pus deoparte fiecare leu?

A încuviințat.

— În fiecare lună.

Am rămas fără cuvinte.

— Dar de ce?

A oftat adânc.

— Pentru că te văd.

M-am încruntat.

— Ce înseamnă asta?

— Înseamnă că te-am văzut muncind până la epuizare. Te-am văzut renunțând la vacanțe. La relații. La tine însăți.

Lacrimile îi curgeau pe obraji.

 

— După ce a murit tatăl tău, ai început să trăiești doar pentru responsabilități.

Am privit din nou documentele.

Suma totală era uriașă.

Mai mare decât mi-aș fi imaginat.

— De ce nu mi-ai spus?

— Pentru că nu ai fi acceptat.

Știam că avea dreptate.

— Și atunci ai preferat să mă lași să cred că plătesc pentru tine?

— Am preferat să te oblig să economisești.

Am râs scurt, fără umor.

— Asta e cea mai absurdă metodă posibilă.

Pentru prima dată, ea a râs și ea.

— Da, probabil.

Apoi expresia i s-a schimbat.

— Dar există și alt motiv.

Mi-am ridicat privirea.

— Care?

— Doctorii mi-au spus acum șase luni că inima mea este mai slăbită decât credeam.

Am simțit cum mi se strânge pieptul.

— Mamă…

— Nu mor mâine. Nici săptămâna viitoare. Dar am început să mă gândesc la viitor.

Mi-a prins mâna.

— Iar viitorul meu cel mai important ești tu.

Nu am mai putut să-mi opresc lacrimile.

— Nu trebuia să faci asta.

— Ba da.

Mi-a strâns degetele.

— Când am intrat în viața ta aveai opt ani și erai speriată. N-am fost mama care te-a adus pe lume.

Vocea i s-a înmuiat.

— Dar ai fost fiica pe care am ales-o.

În cameră s-a așternut o liniște blândă.