Ci ca pe un nepot.
Ani mai târziu, când Petrică a urcat pe scena unui mare concurs de pian și a fost aplaudat în picioare, eu și Elena stăteam una lângă alta în primul rând.
Amândouă plângeam.
Iar când prezentatorul l-a întrebat cui îi dedică premiul, băiatul a zâmbit.
— Bunicii care nu a încetat niciodată să mă caute.
Și mamei care m-a găsit când nimeni nu mă voia.
Atunci am înțeles că iubirea nu se împarte.
Se înmulțește.
