După conversația aceea, ceva s-a schimbat între ei.
Nu peste noapte.
Nu ca în povești.
Dar încet, cu pași mici și sinceri.
Marian nu mai suna doar ca să întrebe când trimite bani sau cât mai stă plecată. Începuse să întrebe dacă a mâncat, dacă e obosită, dacă doarme măcar câteva ore pe noapte.
Advertisements
Iar Alina, pentru prima dată după mult timp, simțea că cineva o vede din nou.
În Germania, zilele erau grele.
Bătrâna de care avea grijă se trezea noaptea, uita unde se află și o striga mereu speriată. Alina dormea puțin, muncea mult și își ascundea dorul de copii în spatele unor zâmbete obosite.
În fiecare seară vorbea cu băieții pe video.
Îi întreba de teme.
De școală.
De ce au mâncat.
