Și dragoste.
Au rămas câteva secunde unul în fața celuilalt, fără să spună nimic.
Apoi Marian a luat valiza din mâna ei și a șoptit:
— Îmi pare rău că te-am lăsat să duci totul singură.
Alina nu s-a întors aceeași femeie.
Era mai puternică.
Mai tăcută.
Mai conștientă de propria ei valoare.
Iar Marian nu mai era bărbatul care credea că iubirea înseamnă doar să stai sub același acoperiș.
Înțelesese prea târziu cât de aproape fusese să-și piardă familia.
Uneori, plecarea unei femei nu înseamnă sfârșitul unei căsnicii.
Uneori este ultima încercare de a salva ceea ce încă mai poate fi salvat.
Pentru că nu toate despărțirile apar din lipsă de iubire.
Unele se nasc din oboseală, griji și prea puține soluții.
Iar atunci când doi oameni reușesc să înțeleagă asta la timp, distanța nu îi distruge.
Îi învață cum să se întoarcă unul spre celălalt.
