Cu câteva minute înainte țipase la bătrână în fața tuturor. Acum împacheta cireșele în liniște, cu obrajii aprinși de rușine.
Doamna Elena a început să plângă încet.
— Eu doar voiam să văd dacă mai au gustul copilăriei…
Cristina a zâmbit și ea.
— Au. Dar cred că oamenii ca dumneavoastră dau gust frumos amintirilor.
În jurul lor era liniște. Chiar și agitația pieței părea că se oprise pentru câteva clipe.
Iar mulți dintre cei care priviseră scena au plecat acasă cu aceeași lecție în minte:
Nu judeca niciodată un om după haine, vârstă sau câțiva lei din buzunar. Uneori, omul pe care îl umilești astăzi a fost, cândva, sprijinul care a schimbat viața altcuiva.
