M-au dus la secție.
Pe drum nu m-am gândit la mine.
M-am gândit la copii.
La Andrei, pe care îl văzusem devenind bărbat.
La Sofia, care încă mă căuta noaptea când avea coșmaruri.
Advertisements
La Luca, care nici măcar nu își amintea chipul mamei sale.
Treisprezece ani.
Atât lipsise.
Treisprezece ani fără un telefon.
Fără o scrisoare.
Fără un cadou de Crăciun.
Fără măcar o întrebare.
La secție, un inspector a deschis dosarul.
— Domnule Ionescu, fiica dumneavoastră susține că ați împiedicat orice contact cu copiii.
Am izbucnit într-un râs amar.
Apoi am scos telefonul.
