Tata a așezat cutia în centrul mesei și a privit-o pe mama cu o liniște care m-a neliniștit mai mult decât orice ceartă.
— Elena, vrei să o deschizi tu sau să o fac eu?
— Las-o deoparte, Ben.
— Nu. A venit momentul să spunem adevărul.
În cameră s-a făcut liniște.
Mama încă ținea inelul lui Andrei între degete, dar acum mâna îi tremura.
Tata a deschis singur capacul.
Înăuntru se aflau fotografii vechi, documente îngălbenite și o verighetă simplă, tocită de vreme.
Am văzut cum expresia mamei se schimbă complet.
Pentru prima dată în viață părea speriată.
— Ce înseamnă toate astea? am întrebat.
Tata a ridicat una dintre fotografii.
— Înainte să existe case luxoase, cluburi exclusiviste și vacanțe scumpe, aici a început povestea mamei tale.
Toți priveau înmărmuriți.
În fotografie apărea o adolescentă slabă, într-un șorț uzat, în fața unei mici bodegi de cartier.
Am recunoscut ochii.
Erau ai mamei.
