Andrei a rămas câteva secunde fără să spună nimic.
Privea copilul de parcă ar fi văzut o fantomă.
Alina simțea că nu mai poate respira.
— Domnule Andrei… vă rog să mă iertați… pot să explic…
Vocea îi tremura.
Advertisements
— Creșa s-a închis. Nu am avut cu cine să o las. Știu că am greșit. Dacă mă concediați, înțeleg…
Andrei însă nu părea să o asculte.
Ochii lui erau fixați asupra Mariei.
Fetița continua să plângă și să se agite în brațele mamei sale.
După câteva clipe, Andrei a întrebat încet:
— Câți ani are?
— Opt luni.
Bărbatul a închis ochii pentru o clipă.
Apoi s-a întors și a privit spre dressingul deschis.
— Știi de ce sunt toate fotografiile acelea?
Alina a clătinat din cap.
A urmat o tăcere apăsătoare.
