— Am avut și eu o fetiță.
Cuvintele au căzut greu.
— A murit când avea opt luni.
Alina a simțit cum i se strânge inima.
Andrei s-a apropiat încet de fotografii.
— Au trecut șase ani. Și nici acum nu am avut puterea să le strâng.
Ochii îi deveniseră umezi.
— În fiecare noapte mă trezesc și mă gândesc la ea.
Maria s-a liniștit între timp și l-a privit curioasă.
Andrei a întins încet mâna.
Fetița i-a prins degetul.
Instinctiv.
Natural.
Iar în clipa aceea, expresia lui s-a schimbat complet.
Pentru prima dată, Alina l-a văzut zâmbind.
Un zâmbet trist.
Dar sincer.
— Nu ești concediată, Alina.
Femeia a rămas fără cuvinte.
— Ba chiar vreau să facem ceva mai bun.
A privit din nou spre copil.
