— Camera de oaspeți de la parter este goală de ani de zile. O transformăm într-un loc pentru Maria.
Alina nu știa dacă visează.
— Vorbiți serios?
— Foarte serios.
Apoi a întrebat:
— Cât ai restanță la chirie?
Alina a ezitat.
— Aproape șase mii de lei.
Andrei a dat din cap.
— Rezolvăm și asta.
Lacrimile au început să îi curgă pe obraji.
Pentru prima dată după foarte mult timp, cineva o vedea.
Cu adevărat.
Nu ca pe o menajeră.
Nu ca pe o problemă.
Ci ca pe o mamă care încerca să supraviețuiască.
În zilele următoare, camera de la parter s-a umplut cu jucării, un pătuț și culori vesele.
Maria a devenit cea mai mică și mai iubită locatară a vilei.
Iar Andrei, fără să își dea seama, a început să zâmbească din nou.
